Definiție: Locul geometric al punctelor reprezentând centrul Soarelui timp de un an este un cerc mare numit ecliptică, al cărui plan este înclinat cu ε=23º27‘ față de ecuatorul ceresc.

Observații: Principalele consecințe ale mișcării Soarelui pe ecliptică sunt: formarea anotimpurilor; formarea zonelor climaterice; fenomenul zilelor și al nopților.

      Principalele puncte împart ecliptica în patru arce egale, timpul necesar Soarelui pentru a parcurge fiecare arc reprezintă anotimpul ; mișcarea aparentă a Soarelui se explică prin cele doua mișcări reale ale Pământului și anume mișcarea de rotație și mișcarea de revoluție.

Coordonate cerești: determină poziția unui astru pe bolta cerească; după necesități, putem utiliza mai multe sisteme de coordonate; sistemul orizontal (zenital, azimutal); planul fundamental: planul orizontului matematic (N,E,S,V).

Axa lumii:  dreapta paralelă cu axa de rotație a Pământului dusă prin centrul sferei cerești; polul Nord ceresc, Polul Sud ceresc; punctele de intersecție dintre sfera cerească și axa lumii.

Teoremă: Înălțimea Polului ceresc deasupra orizontului este egală cu latitudinea astronomică a acelui punct de pe suprafața Pământului.

Principalele puncte, cercuri, axe şi plane sunt: centrul sferei cerești și ochiul observatorului.

Mișcarea soarelui pe eliptică se referă la observațiile asupra soarelui, iar acestea evidențiază: schimbarea continuă a punctelor de răsărit și apus ale Soarelui; variația zilnică a înălțimii Soarelui deasupra orizontului în meridian; schimbarea continuă a aspectului cerului nocturn, astfel încât alte constelații culminează la miezul nopții.

Aceste fenomene dovedesc că Soarele pe lângă mișcarea diurnă la care participă împreună cu toți aștrii se deplasează și printre stele, executând într-un an un ocol complet pe sfera cerească.

Principalele puncte, cercuri, axe și plane ale sferei cerești sunt:

Centrul sferei cerești – ochiul observatorului.
Axa lumii – dreapta ce trece prin observator paralelă la axa Pământului.
Polul Nord ceresc, Polul Sud ceresc – punctele de intersecţie dintre sfera cerească şi axa lumii.
Planul ecuatorului ceresc – planul dus prin centrul sferei cereşti, perpendicular pe axa lumii.
Ecuatorul ceresc – intersecţia sferei cereşti cu planul ecuatorului ceresc. Împarte sfera cerească în două emisfere: nordică şi sudică.
Verticala locului – direcţia firului cu plumb. Punctele de intersecţie ale acesteia cu sfera cerească: Z= zenit, N= nadir ;
Plan orizontal – planul dus prin centrul sferei cereşti perpendicular pe axa zenitală .
Orizont matematic (orizont adevărat) – intersecţia planului orizontal cu sfera cerească.
Punctele cardinale est (E) şi vest (V) – punctele de intersecţie dintre orizontul matematic şi ecuatorul ceresc;

Planul meridian al locului – planul determinat de axa lumii şi verticala locului.
Meridianul locului ceresc – cercul obţinut la intersecţia dintre planul meridian cu sfera cerească.
Meridiana locului (NS) – linia obţinută la intersecţia dintre planul meridian cu orizontul locului.
Punctele cardinale nord (N) si sud (S) – punctele de intersecţie dintre orizontul matematic şi meridiana locului.
Paralel ceresc – un cerc paralel cu ecuatorul.

El taie meridianul locului în două puncte:
– unul la sud de pol, numit punctul de culminaţie superioară, altul la nord de pol, numit punctul de culminaţie inferioară.

Mişcarea aparentă diurnă a sferei cereşti

Mişcarea diurnă a sferei cereşti este deplasarea aparentă a aştrilor de la est la vest însoţită de modificarea continuă a valorii înălţimii şi azimutului acestora în timp de 24 de ore. Ea apare datorită mişcării de rotaţie a Pământului în jurul axei polilor de la vest la est .

Mişcarea diurnă a sferei cereşti se face în jurul axei lumii, ce este înclinată faţă de planul orizontului cu un unghi egal cu latitudinea observatorului.
Mişcarea diurnă a sferei cereşti este:
– o mişcare aparentă;
– o mişcare retrogradă;
– o mişcare circulară;
– o mişcare paralelă, deoarece paralelele de declinaţie sunt paralele cu ecuatorul ceresc;
– o mişcare izocronă, deoarece mişcarea aştrilor pe paralelul de declinaţie se face în acelaşi timp;
– o mişcare uniformă, deoarece rotaţia Pământului se face cu viteză uniformă.
– perioada mişcării diurne este constantă, egală cu durata unei rotaţii complete a Pământului în jurul axei sale, într-o zi siderală. Ziua siderală este intervalul de timp constant necesar unei stele pentru a trece de două ori consecutiv prin acelaşi punct pe sfera cerească.
– aspectul general al mişcării diurne a unui astru depinde de latitudinea observatorului, iar aspectul mişcării diurne a unui astru pentru un observator aflat pe o anumită latitudine depinde de declinaţia astrului.
Mişcarea diurnă a sferei cereşti determină răsăritul, apusul şi culminaţia aştrilor precum şi trecerea acestora prin primul vertical.