Probleme ale astronomiei geodezice
Astronomia geodezică are un obiect de studiu deosebit de complex, în care poziţionarea punctelor geodezice pe suprafaţa Pământului ocupă un loc principal, preocupările respective fiind încadrate în astronomia de poziţie. Aceste mărimi sunt preluate apoi în calculele laborioase care se efectuează în marile reţele astronomogeodezice de sprijin.

Principalele probleme ale astronomiei geodezice sunt :

– se fac observaţii asupra stelelor respectând unele condiţii privind distribuţia lor pe sfera cerească precum şi unele aspecte legate de coordonatele acestora;  în astronomia geodezică se măsoară direcţiile orizontale (azimutele), distanţele zenitale, timpul, parametrii atmosferici (presiunea, temperatura şi umiditatea) ;

În urma măsurătorilor astronomo – geodezice se obţin următoarele elemente:
– latitudinea şi longitudinea astronomică, azimutul astronomic; metodele de măsurare şi prelucrare a observaţiilor sunt vaste şi fac obiectul de studiu al disciplinei Tehnologii Geodezice Satelitare. Astronomia continuă să fie şi astăzi o ştiinţă cu multe aplicaţii în diverse domenii ale practicii.

Metodele astronomiei sunt :

1. Metoda observației – care este metoda fundamentală a astronomiei ce ne furnizeză fapte și date care permit explicarea fenomenelor astronomice în urma prelucrării şi interpretării unui număr mare de măsurători de mare precizie, pe baza unor calcule laborioase;
2. Metoda modelelor – se ocupă cu modelarea fenomenelor astronomice.
Aceste modele se confruntă cu fenomenele real-observate. Metoda modelelor a dat rezultate strălucitoare a dat rezultate în numeroase domenii ale astronomiei;
3. Metoda experimentală – a dobândit o pondere din ce în ce mai mare în cercetarea corpurilor cereşti.

Observaţiile de la sol au început să fie completate cu observaţii obţinute din spaţiu (din sateliţi artificiali sau nave cosmice), de o mai mare precizie şi în domenii spectrale inaccesibile de la sol.

Unităţi de măsură utilizate în astronomia geodezică

Unităţi de măsură pentru unghiuri

Unităţile de măsură pentru unghiuri utilizate în navigaţie sunt :

– gradul sexagesimal [°] – reprezintă unghiul plan cuprins între două raze care interceptează, pe circumferinţa unui cerc, un arc de lungime egală cu a 360 (400g) – a parte a circumferinţei cercului respectiv.

Submultiplii gradului sexagesimal sunt:

– zecimea de grad [0°.1] care este a zecea parte dintr-un grad ;

– minutl [‘] ce reprezintă a 60-a parte dintr-un grad ;

– zecimea de minut [0′.1] este a zecea parte dintr-un minut, deci 1/600 grade;

– secunda [‘] care este a 60-a parte dintr-un minut, deci 1/3600 grade.

– radianul [rad] – este unitatea de măsură pentru unghiul plan, egal cu unghiul cuprins între două raze care interceptează, pe circumferinţa unui cerc, un arc de lungime egală cu raza cercului.

     În tehnică, radianul reprezinta unitatea (în S.I.) de măsură pentru unghiuri. În astronomie, se apelează des la exprimarea unghiurilor în radiani, în relaţiile de calcul în vederea compatibilizării unităţilor de măsură. În mod curent, se pune problema transformării unităţilor de arc exprimate în grade sexagesimale în radiani şi invers.